Grand Prix du Roman de l'Académie française 2020

 

Premiul a fost acordat joi, 29 octombrie, Étienne de Montety  pentru romanul său „La Grande Épreuve” („Marea încercare”), publicat de Editura Stock, pe 19 august. Câştigătorul îi succede lui Laurent Binet, care a fost premiat în 2019 pentru „Civilizaţii”, publicat de Grasset.

Inspirat de atacul din Saint-Etienne-du-Rouvray, acest roman demontează mecanismele violenţei, inevitabile atunci când o religie devine paranoidă.

Un cuplu obişnuit, Laure şi François Berteau. Fiul lor adoptiv, David, un adolescent jucăuş care se întreabă despre originile sale. Părintele Georges Tellier, un preot dedicat credinţei sale, într-o Biserică ce se stinge. Frédéric Nguyen, un poliţist hotărât să acţioneze şi să rămână tăcut, pentru a-şi păstra intimitatea. Hicham, căruia gustul pentru risc şi acţiune îl conduce la închisoare. Remarci dureroase, întâlniri nepotrivite, alegeri proaste. O creştere a islamismului şi o furie tot mai radicală îi precipită spre tragedie. Şi totul se accelerează. Spre această mică biserică dintr-un sat din sud-vestul Franţei, tragedia atrage ca un magnet exploziv oameni despre care nimic nu anunţa că le e predestinat să-i întâlnească.

 Scriitorul şi jurnalistul Étienne de Montety  s-a născut la Paris în 1965. A studiat drept şi ştiinţe politice la Universitatea din Nanterre. Acum lucrează în redacţia Le Figaro, iar din 2006 este director la Figaro Littéraire.

Premiul de 10.000 de euro ar trebui să crească cu uşurinţă şi vânzările aflate acum la aproape 3.000 de exemplare, potrivit cifrelor de la GFK.

„Acest premiu dă semnalul redeschiderii librăriilor, cel al renaşterii cărţii” a declarat câştigătorul, „foarte fericit şi foarte onorat”, în timpul unei videoconferinţe destul de haotice. „Capcana a fost aceea de a face un roman cu teză, un eseu ascuns”, mărturiseşte autorul.

„Nemuritorilor” trebuie să li se atribuie un excelent simţ al sincronizării. Au ales să desemneze câştigătorul Marelui Premiu al Academiei Franţei, joi, 26 noiembrie, cu două zile înainte de redeschiderea librăriilor, programată pentru sâmbătă, 28 noiembrie. Anunţul trebuia să aibă loc pe 29 octombrie, dar academicienii au respins data din solidaritate cu librarii obligaţi să coboare cortina. Opţiunea lor, făcută acum 27 de zile, rămăsese sub sigiliu până atunci.

În cursă pentru Renaudot şi Interallié, Étienne de Montety  a câştigat cu 13 voturi, împotriva a două pentru Miguel Bonnefoy cu „Héritage” („Moştenire”) (Ed. Rivages) şi două pentru Maël Renouard cu „L'historiographe du royaume” („Historiograful Regatului”) (Ed. Grasset) , care este şi printre finaliştii Goncourt.

Academia a adus un omagiu talentului său de a scrie un „roman apocaliptic”, îndeplinindu-şi pe deplin „misiunea” cu o poveste ancorată pe deplin în actualitate.

„Pur şi simplu doresc tuturor celor care urmează să-l citească să împărtăşească entuziasmul şi fervoarea pe care le-am simţit când l-am citit”, a spus Hélène Carrère d'Encausse. „Există o confruntare de convingeri şi de credinţe, iar Étienne de Montety  a făcut-o extrem de bine”, adaugă ea. „Doar să se ştie că nu vom scăpa neapărat de realitatea noastră sumbră, răsfăţându-ne în acest «roman apocaliptic», aşa cum îl numeşte Academia.”

Romancierul a fost inspirat de moartea părintelui Hamel, cu gâtul tăiat pe 26 iulie 2016, în biserica sa din Saint-Etienne-du-Rouvray, o tragedie pe care a mutat-o ​​în sud-vest. După ce a investigat ideologia şi metodele islamiştilor, Étienne de Montety  ţese itinerariul a cinci personaje, inclusiv un preot aporetic, un arab tânăr care se radicalizează în contact cu un fundamentalist întâlnit în închisoare şi un poliţist de origine vietnameză, care nu va ezita să doboare asasinii celui care în carte se numeşte „părintele Tellier”.

„Ceea ce face ca povestea lui să fie atrăgătoare este că nu condamnă, ci caută să urmărească rădăcinile revoltei suicidare a copiilor dezrădăcinaţi, care nu ştiu cu adevărat „Islamul despre care pretind că este doar ură de moarte faţă de această societate, a lor, a noastră, deschizând alte perspective decât cele materialiste”, a remarcă Jacques Nerson, în „Nouvelobs”.

Cinci rute alimentează această poveste ca nişte râuri unite pentru a se arunca împreună în mare. O mare de sânge în acest caz. Itinerarul, în primul rând, al părintelui Tellier care, zguduit de decreştinarea francezilor, se întreabă dacă încă mai este „tipul de preot de care Hristos are nevoie pentru a-şi aduce focul în lume”. Cel al surorii mai mici Agnes, întru Isus. Călugărirea ei nu-i încânta pe părinţii burghezi, care trebuiau să fie, totuşi, buni catolici. Cel al lui David, care cere brusc părinţilor săi adoptivi, să-l numească Daoud, un nume dat de tatăl său algerian.

Există, de asemenea, Hicham Boulaïd, un tânăr arab care, datorită sfaturilor unui imam fundamentalist care i-a devenit mentor în închisoare, se „re-arabizează” în fiecare zi şi îşi va câştiga meritele ca terorist. În cele din urmă, Frédéric Nguyen, poliţistul echipei de căutare şi intervenţie, nederanjat de originile sale vietnameze şi care, împreună cu oamenii săi, îi va doborî pe ucigaşii părintelui Tellier fără nicio ezitare.

„Emul al lui Bernanos, Montety  nu-şi forţează personajele, rămâne obiectiv faţă de ele şi, până la final, încearcă să le menţină pe panta lor periculoasă. Dacă o credinţă catolică le permite romancierilor să cerceteze profund inimile eroilor lor, «Marea încercare» este un roman cu adevărat creştin. Exact opusul literaturii edificatoare.” – încheie Jacques Nerson comentariul din „Nouvelobs”.